Dr. Raluca Diana Dimitriu
Aproximativ 38% dintre pacienții cu BPOC (bronșită pulmonară obstructivă cronică) cu vârsta peste 65 ani acuză oboseală matinală, iar 35% acuză treziri matinale precoce. 52% acuză insomnie, iar 22% prezintă somnolență diurnă. Dacă efectuăm polisomnografie acestor pacienți, observăm creșterea latenței somnului și a microtrezirilor, reducerea timpului total de somn și a somnului REM (etapă a somnului în care globul ocular se mișcă repede sub pleoapele închise și în care au loc visele, 2-3 pe noapte), dar și a eficienței somnului.
Pacienții cu BPOC pot avea episoade recurente de hipoxemie nocturnă (scădere a cantității de oxigen din sângele arterial), de un grad care nu poate fi prezis din măsurătorile efectuate în starea de veghe. Testele funcționale pulmonare au o corelație slabă cu hipoxemia nocturnă. Pacienții cu BPOC sunt mai predispusi la hipoxemie în somnul REM, datorită pierderii contribuției musculaturii intercostale și scăderii contribuției diafragmului la un plămân hiperinflat și cu mult spațiu “mort”.
Pacientul tipic este obez, cu gâtul scurt și circumferința mare. Simptomele nocturne sunt sforăitul zgomotos, agravat de consumul de alcool, apnei raportate de parteneri, somn neodihnitor, transpirații nocturne, nicturie, uneori pseudo atacuri de panică nocturne. Simptomele diurne sunt oboseala, somnolența diurna excesivă, responsabilă de accidente rutiere sau la locul de muncă, tulburări de atenție și memorie, scăderea reflexelor.
Efectuarea studiilor de somn la pacienții cu BPOC depistează cazuri neașteptate de SAS, depistează hipoxemii nocturne severe care necesită oxigenoterapie de lungă durată.
Obiectivele oxigenoterapiei în BPOC sunt corectarea hipoxemiei arteriale și a complicațiilor acesteia, ameliorarea calității vieții pacienților, cu reducerea dispneei, reducerea spitalizărilor și a frecvenței exacerbărilor, creșterea capacității de efort. Suplimentarea oxigenului nu afectează inflamația sistemică a pacienților cu BPOC, dar reduce stresul oxidativ la efort. Unii pacienți beneficiază de administrarea O2 în timpul efortului, asociată cu administrarea unui bronhodilatator, printr-un efect aditiv la nivelul performanței la efort și reducerea severității dispneei.
Hipoxemia diurnă de repaus din formele severe de BPOC este de tip continuu, dar aceasta se agravează în timpul somnului datorită hipoventilației alveolare din poziția de decubit dorsal. Dacă pacientul are asociată și obezitatea, în special cea morbidă (IMC>40 kg/m2), apare colabarea suplimentară a alveolelor în zonele posterioare pulmonare, ceea ce va duce la apariția hipercapniei (creștere a concentrației de dioxid de carbon în sânge) și la agravarea hipoxemiei.
Asocierea unui SAS la BPOC adaugă o hipoxemie intermitentă în episoadele de apnei la hipoxemia continuă pe care pacientul cu BPOC sever deja o avea.
Tratamentul de elecție al SAS este CPAP (continuous positive airway pressure), cu corectarea apneilor și a desaturărilor nocturne. Uneori acesta poate fi ineficient la unii dintre pacienții cu overlap syndrome și atunci se recomandă asocierea administrării de oxigen, aceasta având ca și efect ameliorarea gazelor sanguine și a presiunii în artera pulmonară.
BPOC afectează în prezent sute de milioane de oameni, fiind a treia cauză de deces la nivel mondial.
Oxigenoterapia este eficientă, ameliorează calitatea vieții și a somnului pacienților atunci când este indicată și prescrisă în doze terapeutice.
