Valeriu Gaman
Până la mijlocul anilor 1980, laboratorul a avut puțin de oferit în identificarea factorilor etiologici sau de risc la pacienții care sufereau de tromboză. Interesul inițial pentru aceste stări de risc datează din anii 1960, odată cu înțelegerea aspectelor moleculare ale mai multor dintre aceste afecțiuni. O tendință trombotică dobândită este comună, apare în multe condiții, complexe și multifactoriale și nu poate fi pusă în evidență printr-un singur test de laborator. Au fost dezvoltate ghiduri extrem de documentate, care oferă liniile directoare privind investigarea unei trombofilii moștenite sau dobândite. Până la urmă istoricul clinic rămâne un factor dominant în managementul clinic și terapeutic al trombozelor. În aceste condiții putem ridica întrebarea dacă este normal eșecul în evaluarea unui status trombotic la un pacient?
Cu mai bine de 165 de ani în urmă, patologistul german Rudolph Virchow a enunțat procesele fundamentale implicate în patogeneza trombozei. Acestea includ rolul vasului de sânge, al fluxului de sânge în interiorul vasului și chimia sângelui – triada lui Virchow. Medicii și populația deopotrivă, ar trebui să fie bine informați în ceea ce privește factorii de risc pentru boala arteriovasculară din ateroscleroză care se manifestă în principal ca accident vascular cerebral (AVC) și infarct miocardic (IM) - hipercolesterolemie, hipertensiune arterială și fumat. În aceste tulburări arteriale vasculopatice, tromboza este adesea mecanismul final de ocluzie, de obicei secundar unei leziuni aterosclerotice. Leziunea demonstrează triada lui Virchow: o structură internă alterată a vasului, un flux sanguin turbulent și modificări ale factorilor de coagulare (cantitative sau calitative), toate contribuind la riscul de formare a trombului. Dacă se formează cheaguri de sânge în vena pacientului, un segment instabil se poate rupe și pluti către vascularizația pulmonară. Embolia pulmonară potențial mortală, printre alte complicații, este principalul motiv pentru utilizarea pe scară largă a medicamentelor anticoagulante profilactice. Alte afecțiuni care favorizează starea de hipercoagulare și au indicații pentru anticoagulare: fibrilația atrială cronică, valvele cardiace artificiale și conectarea la aparatele de bypass la pacienții supuși unei intervenții chirurgicale cardiace.
*
Pentru ca tromboza să se manifeste clinic, trebuie să fie prezenți simultan mai mulți factori de risc pentru a depăși procesele naturale din sânge care asigură în mod normal protecția împotriva trombozei. Stările de hipercoagulare au un impact considerabil asupra societății, nu numai sub forma trombozelor patologice primare, ci și în managementul medical al unei afecțiuni aparent fără legătură pentru a preveni complicații trombotice secundare devastatoare. Deși se crede că ar fi subraportat, s-a estimat că peste 200.000 de persoane din SUA sunt diagnosticate anual cu tromboembolism venos, cu o rată a mortalității de 30% iar aproximativ 40.000 dintre decese reprezintă moarte subită din cauza embolismului pulmonar. Când se cuplează incidența embolismului pulmonar cu aspectul trombotic al bolii arteriale, manifestat prin accident vascular cerebral, infarct miocardic și boala vasculară periferică, tromboza devine, în mare parte, cel mai comun mecanism de deces întâlnit în țările occidentale.
