Redactia Saptamana Medicala
Pacientul suspect de glaucom prezintă unul sau mai mulţi factori de risc, dar acest individ nu asociază neaparat şi pierderea progresivă a câmpului vizual sau afectarea glaucomatoasă definitivă a nervului optic.
Numărul indivizilor cu modificări oculare care cresc suspiciunea de glaucom, de obicei cu tensiune intraoculară crescută (PIO) sau asimetria discului optic, depăşeşte cu mult numărul de oameni care au fost deja diagnosticaţi cu glaucom. Tensiunea intraoculară crescută , istoricul familial de glaucom şi o cornee subţire sunt 3 factori de risc importanţi în prezent. Examinarea nervului optic, câmpului vizual şi pahimetria sunt investigaţii cruciale în stabilirea valorii presiunii pentru un pacient cu suspiciune de glaucom şi în a decide urmărirea în timp şi schema de tratament care trebuie aplicată.
O mare coincidenţă poate exista între modificările găsite la pacienții cu glaucom în fazele iniţiale şi cei care sunt suspecţi de glaucom dar nu au această afecţiune.Aceşti pacienţi cu modificări suspecte prezintă risc crescut de a dezvolta glaucom. Studiile recente despre tratamentul hipertensiunii intraoculare au demonstrat ca cei ce sunt predispuşi să dezvolte o neuropatie optică glaucomatoasă sunt în jur de 2% pe an. Mai mult de 100 milioane de oameni au TIO crescută. Mai mult de 3 milioane de oameni la nivel global îşi pierd vederea datorită GUD, aproximativ 2,5 milioane de oameni dezvoltă GUD în fiecare an. Mulţi dintre aceşti pacienţi se află deja sub tratament, dar indicaţiile de tratament nu sunt înca foarte clare. Alţi pacienţi sunt suspecţi de glaucom datorită modificarilor suspecte apărute la nivelul capului nervului optic sau a factorilor de risc.
Cu un diagnostic precoce şi tratament timpuriu, misiunea noastră este sa prevenim pierderea vederii şi chiar orbirea produsă de glaucom, tratând pacienţii care sunt suspecţi pentru a le asigura o vedere bună prin monitorizarea lor de la primele semne de afectare glaucomatoasă. La indivizii care prezintă risc înalt de a dezvolta glaucom, sunt indicate o serie de măsuri preventive cum ar fi scăderea tensiunii intraoculare.
Factorii de risc – Suspiciuni şi Certitudini
Opinia globală este că numărul crescut și puterea factorilor de risc duce la apariţia neuropatiei glaucomatoase: TIO crescută, vârsta înaintată, istoric de glaucom în familie, cornee subţire. În plus, migrenele și vasospasmele au fost identificate în unele studii ca factori de risc în distrugerea progresivă a nervului optic. Asocierea dintre factori, cum ar fi o afecţiune cardiovasculară, hipertensiune arterială și miopia nu a putut fi demonstrată în totalitate că poate dezvolta afectarea nervului optic în cadrul glaucomului. De asemeni corelaţia dintre diabetul zaharat şi evoluţia neuropatiei optice de cauza glaucomatoasă este încă neclară.
Tensiunea intraoculară
Tensiunea intraoculară este un important şi definitoriu factor de risc pentru a dezvolta glaucom, dar nu este suficient. Prevalenţa GUD este mare cu TIO crescută. Unul din 50 de pacienţi cu hipertensiune intraoculară dezvoltă pierderea câmpului vizual în 10 ani.În fiecare an, aproximativ 2 % din populaţia cu TIO dezvoltă afectare glaucomatoasă. Mai mult de 50 % din pacienţii cu neuropatie optică glaucomatoasă sau modificări ale câmpului vizual prezintă TIO mai mică de 21mmHg la prima evaluare oftalmologică. Unii ochi suferă modificari chiar şi la TIO mai mică de 18 mmHg, pe când alţii tolerează şi TIO mai mari de 30 mmHg. O tensiune intraoculară cu valori de 10-21 mmHg este considerată normală; variaţiile de tensiune intraoculară diurne cu valori între 2-6 mmHg sunt considerate normale dar valori mai mari de 8 mmHg sunt sugestive pentru glaucom. În orice caz, probabilitatea de afectare creste exponenţial cu TIO de valori mari. Fluctuaţiile diurne mari în PIO sunt un alt factor de risc independent de glaucom.
Vârsta
Vârsta peste 40 de ani este un factor de risc pentru dezvoltarea GUD. Prevalența este de 3 până la 10 ori mai mare la pacienţii peste 80 de ani.
Istoricul familial
Este un factor definit. Susceptibilitatea ereditară a fost demonstrată. Statisticile arată că în jur de 10-20% din pacienţii cu glaucom au un istoric familial pozitiv, în special rudele de gradul întâi.
Grosimea corneei
Hipertensiunea intraoculară arată că grosimea centrală a corneei este un semnificativ factor predictiv de dezvoltare a GUD. Pacienţii care au o grosime centrală a corneei mai mică de 555 µm au de 3 ori riscul mai mare de a dezvolta GUD decât pacienţii cu grosimea corneei mai mare de 588 µm. Grosimea centrală a corneei este un risc deosebit de important în dezvoltarea glaucomului, aceasta influentând probabil măsuratorile TIO efectuate cu mai multe tonometre, inclusiv prin aplanometrie. Grosimea centrală a corneei peste 545 µm determină supraevaluarea TIO. O cornee subţire (480 µm) poate determina pierderea câmpului vizual chiar dacă TIO masurată cu aplanometrul este normală pentru că măsuratorile sunt scazute în mod eronat. Invers, în cazul unei cornee groase (620 µm) se poate detecta o tensiune intraoculară mare, câmp vizual şi nerv optic normale iar rezultatele obţinute trebuie interpretate ca falsă supraestimare a adevăratei tensiuni intraoculare. Probabil este adevarat că însăşi grosimea corneei centrale poate constitui chiar ea un factor de risc intrinsec sau protector în afectarea nervului optic independent de capacitatea de a afecta valorile TIO.
Ocluzie vasculară retiniană
La indivizii care sunt suspecţi de glaucom, valori crescute ale tensiunii intraoculare sunt asociate cu riscul de a dezvolta ocluzie de venă centrală retiniană.
Medicaţia
La pacienţii suspecţi, steroizii topici pot determina o crestere a tensiunii intraoculare, afectând secundar nervul optic. Creşterea tensiunii intraoculare este observată de obicei la câteva săptămâni de la administrarea tratamentului cu steroizi. Medicaţia homeopată accelerează procesul de dezvoltare a glucomului fără îndoială.
Anticolinergicele, antihistaminicele şi antipsihoticele pot accelera apariţia glaucomului cu unghi închis. Supramedicatia hipertensiunii arteriale poate afecta de asemeni secundar nervul optic.
Diabetul zaharat
Câteva studii au raportat o prevalentă crescută a valorilor tensiunii intraoculare mărite și GUD în asociere cu această afecţiune. Diabetul zaharat rămâne încă un factor de risc sub semnul întrebării în cadrul glaucomului dar care totuşi nu trebuie neglijat. Unele studii au arătat că asocierea dintre diabet și glaucom este sigură, iar altele au arătat că nu există neaparat o legătură. Oricum în multe studii s-a tras concluzia că riscul de apariţie a glaucomului cu unghi deschis a fost de 3 ori mai mare la pacienţii cu diabet decât la cei fără diabet.
Concluzii
Frecvenţa şi modalitatea de urmărire a evaluării depinde de vârsta pacientului, valorile tensiunii intraoculare, aspectul nervului optic, antecedentele heredo-colaterale de glaucom, prezenţa factorilor de risc cât şi stabilitatea în evoluţia clinică a pacientului.
Cei mai multi pacienţi care sunt suspecţi de glaucom nu dezvoltă afectare a nervului optic şi/sau pierderea câmpului vizual. În principiu, 2% pe an din indivizii cu hipertensiune intraoculară dezvoltă glaucom. Riscul este cu atât mai mare cu cât există factori favorizanţi. Glaucomul produce o distrugere silenţioasă; urmărirea în timp este esenţială pentru a exclude orice modificare progresivă, de aceea conduita terapeutică trebuie justificată. În cazul pacienţilor netrataţi, afectarea nervului optic poate evolua cauzând pierderea progresivă a fibrelor nervoase şi chiar o atrofie totală a nervului optic până la orbire ireversibilă.
Mrini Eye Hospital s-a alăturat Asociaţiei Mondiale a Glaucomului , Asociaţiei Mondiale a Pacienţilor cu Glaucom, în proiectul intitulat „Învinge Glaucomul Invizibil“, în perioada 9-15 martie 2014, cu scopul de a oferi pacienţilor noştri orice protecţie posibilă pentru a le salva vederea .
„Cel mai dificil lucru este să vezi ceea ce este în faţa ochilor tăi“ - Goethe
Prin această lucrare ne propunem să vedem împreună Pacientul Suspect de Glaucom înainte de a fi prea târziu!
Mrini Eye Hospital
Constanța, România
www.mrini.ro
