Conf. Univ. dr. Dana-Lucia Stanculeanu
Imunoterapia
În ultimele decenii, cunoștințele noastre privind relația dintre cancer și sistemul imun au crescut considerabil. Succesul din ultimii ani privind imunoterapia în tratamentul cancerului, inclusiv anticorpii monoclonali, vaccinurile împotriva cancerului și terapia inhibitori cu puncte de control imun au revoluționat terapia anti neoplazică, însă provocări încă există în acest domeniu. Terapiile combinate, personalizate vor fi următoarele strategii terapeutice în oncologie, iar o cercetare atentă a interacțiunii dintre tumoră și micromediul tumoral este necesară în această direcție. Cu toate acestea, efectele secundare ale imunoterapiei pot fi complexe și, uneori, imprevizibile, afectând calitatea vieții pacienților și necesitând o abordare terapeutică diferită față de efectele secundare ale chimioterapiei sau radioterapiei. Toxicitățile imunologice pot apărea la nivelul mai multor organe și sisteme, inclusiv pielea, tractul gastrointestinal, ficatul, plămânii și glandele endocrine. Aceste reacții imune pot varia de la forme ușoare, care necesită doar monitorizare, până la forme severe, care necesită tratament agresiv, inclusiv administrarea de corticosteroizi sau alte imunosupresoare.
Managementul reacțiilor adverse post tratament imunoterapic este încă o provocare în România, iar abordarea lor trebuie realizată multidisciplinar în strânsă colaborare cu medicii specialiști, în funcție de localizarea toxicității apărute. Monitorizarea continuă a pacienților și educarea acestora cu privire la simptomele pe care trebuie să le raporteze sunt critice pentru a detecta și a trata prompt aceste reacții, minimizând astfel impactul asupra vieții pacientului și maximizând beneficiile imunoterapiei.
Chimioterapia
Chimioterapia intraperitoneală a demonstrat un potențial semnificativ în îmbunătățirea rezultatelor terapeutice pentru pacientele cu cancer ovarian, în special în cazurile cu boală avansată. Această metodă de administrare permite concentrarea chimioterapicelor direct în cavitatea peritoneală, unde se află majoritatea celulelor tumorale în cancerul ovarian, asigurând astfel o expunere mai mare a tumorii la medicament, comparativ cu chimioterapia intravenoasă. Studiile clinice au indicat că pacienții care primesc chimioterapie intraperitoneală, în combinație cu o citoreducție chirurgicală optimă, prezintă o supraviețuire generală mai lungă și o perioadă mai îndelungată fără recurența bolii.
Totuși, nu toate pacientele sunt candidate ideale pentru acest tip de terapie. Selecția pacientelor trebuie să fie realizată cu atenție, luând în considerare starea generală de sănătate, prezența sau absența altor afecțiuni medicale și extinderea bolii. În plus, chimioterapia intraperitoneală poate fi asociată cu efecte secundare semnificative, cum ar fi durerea abdominală, infecțiile peritoneale și riscul de obstrucție intestinală, ceea ce necesită o monitorizare atentă și o gestionare promptă a complicațiilor și o strânsă colaborare cu medicul chirurg.
