Psiholog Fulop Cristina
De ce avem nevoie de complimente sau de validări pentru comportamentele noastre? Poate pentru că ne oglindim cvasi-permanent prin ochii celorlalți și asta se întâmplă chiar și atunci când avem o concepție de sine corect structurată.
Dar, îi vedem pe ceilalți cu adevărat? Suntem atenți la cum sunt și cum se poartă cu noi? Știm să oferim feed-back-uri, să ne exprimăm admirația sau să apreciem o atitudine, un comportament?... Să clarificăm încă o dată, admirația este despre atribute fizice sau psihice ale unei persoane, iar aprecierea se referă la comportamente, acțiuni și atitudini ale unei persoane.
Ani mulți, majoritatea am învățat și am știut, că laudele și complimentele nu sunt necesare, că doar infatuarea reclamă astfel de feed-back-uri și că modestia este o virtute(?!). Azi, putem constata că există încă un procent de persoane (poate semnificativ de numeros), care nu consideră necesar, nu știe și nu se exprimă… De asemenea, unii cred că este suficient să gândească aceste aspecte în legătură cu alții, dar că este fie jenant, fie îi expune să devină vulnerabili când împărtășesc opinii de acest fel. De fapt, sunt diferite obișnuințe care se bazează pe diverse credințe, pe care este mai simplu să le perpetuezi în felul în care îți sunt familiare, decât să le reevaluezi cognitiv și să încerci să le adecvezi personal și social...
Dar cum arată realitatea? Fiecare dintre noi am experimentat situații în care cineva care s-a exprimat apreciativ sau admirativ la adresa noastră, și asta ne-a produs plăcere sau bucurie sau satisfacție sau chiar ne-a făcut să ne simțim prețuiți sau iubiți. Sigur că toate cuvintele pe care le auzim sau le rostim, sunt semnificate diferit de către fiecare individ, dar cu toții acceptăm și asumăm că dincolo de această relativizare, cuvintele „frumoase“ produc efecte pozitive, iar cele „mai puțin frumoase“ (peiorative, jigniri, care se referă la critici, etc.), efecte negative, adică emoții și stări mai puțin de dorit (nemulțumire, frustrare, iritare, tristețe, dezamăgire, etc.).
Există teorii diverse care susțin că pentru orice critică pe care o adresăm, ar fi potrivit să aducem măcar cinci idei apreciative/admirative pentru a contrabalansa efectele negative ale criticii, sau altele care susțin că dacă nu ai ceva pozitiv de spus, mai bine să nu spui nimic…
Dincolo de toate acestea, părerea mea este că, este atât de ușor și de simplu să fii atent la ceilalți, să observi „ceva-uri“ care îți plac sau care te ajută, te binedispun sau te provoacă să simți emoții pozitive și să împărtășești cu ajutorul cuvintelor și al oricărei forme de exprimare non-verbală (gestică, mimică, etc.) ce gândești și cum simți despre acea persoană și acțiunile/comportamentele ei. Fiți conștienți că aceste aspecte contribuie la creșterea și evoluția personală a oricăruia dintre noi, că așa ajungem să dezvoltăm atitudini și comportamente sănătoase și că… gratificările, validările și feed-back-urile pozitive sunt sănătoase atât din punct de vedere psihologic, cât și social, contribuind la dezvoltarea și strângerea conexiunilor interumane.
