O analiză recentă realizată de cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg explorează rolul potențial al celulelor stem în viitoarele tratamente pentru două afecțiuni neurologice complexe: boala Alzheimer și sindromul Down.
În cazul bolii Alzheimer, studiile preclinice și trialurile clinice timpurii indică rezultate încurajatoare. Cercetările preclinice sugerează că celulele stem mezenchimale (MSC), inclusiv cele din sângele din cordonul ombilical, pot ajuta la reducerea acumulării plăcilor de amiloid în modelele animale. Mai mult, aceste celule pot regla răspunsul inflamator din creier și pot sprijini mecanismele de supraviețuire și regenerare neuronală, oferind noi direcții de cercetare în lupta cu una dintre cele mai devastatoare boli ale vârstei înaintate.
În contextul sindromului Down, cercetarea se concentrează pe abordări celulare inovatoare pentru o mai bună înțelegere a afecțiunii. Oamenii de știință folosesc modele celulare obținute prin reprogramarea celulelor somatice, așa-numitele celule stem pluripotente induse (iPSC), pentru a obține o înțelegere mai profundă a mecanismelor genetice și neurobiologice ale acestei condiții. Aceste modele permit simularea mecanismelor bolii în laborator și ar putea contribui la dezvoltarea unor viitoare strategii personalizate bazate pe celule stem.
„Celulele stem recoltate din cordonul ombilical oferă un potențial imens pentru tratamente regenerative, în special în afecțiunile neurologice unde medicina tradițională nu mai are multe opțiuni. Rolul lor nu este doar de a repara, ci și de a modula răspunsul inflamator și de a stimula mecanismul propriu de regenerare al organismului”, a declarat dr. Bogdan Coltor, reprezentant medical Cord Blood Center România.
Sindromul Down este o afecțiune genetică determinată de prezența unui cromozom 21 suplimentar, asociată cu întârzieri de dezvoltare, dizabilități intelectuale și uneori probleme cardiace sau imunitare. Boala Alzheimer, pe de altă parte, se caracterizează prin pierderea progresivă a memoriei, orientării și capacității de raționament, afectând semnificativ viața pacienților și a familiilor acestora. În ambele cazuri, dacă viitoarele terapii vor reuși să încetinească degenerarea neuronală sau să sprijine funcția cognitivă, acest lucru ar putea reprezenta un progres major: pacienți mai autonomi, mai conectați cu mediul lor și familii care să spere la o calitate a vieții semnificativ îmbunătățită.
Unele studii estimează că până la 1 din 217 persoane ar putea beneficia de un transplant de celule stem de-a lungul vieții, în funcție de circumstanțele medicale, semnificativ mai mult decât se credea anterior. Cercetările continuă, iar specialiștii speră ca, în viitorul apropiat, terapiile bazate pe celule stem să poată deveni parte din tratamentul standard pentru anumite afecțiuni. Până în 2030, zeci de noi terapii celulare ar putea fi aprobate, subliniind valoarea pregătirii din timp a resurselor de celule stem.